EU & Competition
Settlement Procedures under Romanian Legislation
→ Cătălin Suliman
At the end of June 2015, the Romanian Competition Law 21⁄1996 (“RCL”) underwent several amendments, most notably including settlement procedures in the Romanian Competition Law system. Settlement procedures had long been expected, and the regulations include some peculiarities which depart from EU settlement procedures.
Settlement procedures under Romanian legislation
Legal Framework
The Governmental Emergency Ordinance 31⁄2015 (“Ordinance 31⁄2015″) introduced para 3, 4, 5 of art 55 of RCL which represent the legal framework for reaching settlements with the Competition Council. Such settlements were introduced into the Romanian legal system over the past seven years, and were based on EU regulations (Commission Regulation (EC) No. 622⁄2008, 2008 O.J. (L271) 3, amending Regulation (EC) No. 733⁄2004, as regards the conduct of Settlement Procedures in cartel cases.
It is expected that the Competition Council will adopt guidelines to detail settlement procedures in the near future, and to ensure the enforceability of settlements.
Under Romanian law, settlement proceedings can only be launched at the explicit request of an undertaking. In order to be admissible, such a request should contain: (i) a clear acknowledgement expressed in unequivocal terms of the party’s liability, as well as (ii) the maximum amount of the fine to which the party is willing to commit to in order to settle the case.
As already publicly stated by the President of the Romanian Competition Council, the new settlement procedures aim to optimise the handling of competition cases by means of faster and more efficient proceedings.
Thus, in terms of the procedure’s rationale, there is no difference at all from the EU regulation. However, in order to adapt it to the specifics of the Romanian market, some new elements were introduced into the procedure.
General Applicability
Under Romanian Legislation, a settlement is no longer limited to cartel cases – as it appears to be in EU Regulations. Art 55 of RCL explicitly refers to all competition law infringements such as antitrust breaches, abuses of dominant position, failure to notify of mergers and putting a merger into effect prior to clearance from the Competition Council. It appears that the Competition Council is particularly interested in freeing up its resources and, thus, targets a larger range of competition cases as subject to settlements, in the process expanding from the traditional EU application: from cartels, to all type of breaches that might occur.
Incentivisation through greater Fine Reduction
Along the same line of reasoning, the incentive appears to have been heightened, as well, by allowing a reduction from 10% to 30% – clearly more favourable than the fixed 10% amount established by the EU Regulations. This is in opposition to the European doctrine which holds that, in view of the EU’s “relatively modest level of fine reduction”, only strong cases are eligible for such a proceeding before the European Commission. As a result, the settlement procedure under Romanian legislation may be seen as considerably more attractive. As the fine is calculated in Romania by considering the entire turnover of the undertaking, the higher level of reduction seemed the most reasonable tool to allow the procedure to work in practice.
Variable percentage of the reduction and its “appealing” consequences
More room for discussions
The possibility of varying the reduction of the fine leaves more room for discussions between the undertakings concerned and the Competition Council. While under the EU Regulation the Commission has considerable discretion in assessing whether a case is suitable for settlement and does not negotiate the appropriate sanction, the provisions of the Romanian competition law seem to provide a greater emphasis on the discussions held in order to establish the circumstances of the case and the reduction of the fine to be imposed. This may lead to a more flexible settlement procedure, offering the undertakings concerned the opportunity of taking advantage of factual circumstances in trying to obtain a lower fine. On the other hand, the flexible percentage of the potential fine reduction may provide grounds for complaints – which may, in the end, prove contrary to the settlement’s aim of reducing litigation expenses.
Appealing the decision
Neither EU nor Romanian legislation specifically provide parties with the right to appeal the Decision. However, while the EU Regulations only make settlement participants appear less credible in filing an appeal, the Romanian legislation seems to have been more specific in envisaging the effects of appealing the decision. Thus, the right to file an appeal in Romania does exist, but its exercise results in the loss of the benefit of the settlement’s fine reduction for the plaintiff and will allow the Competition Council to use the undertaking’s acknowledgement in sustaining its arguments in Court.
The success of the Romanian Settlement Procedure is something that should be closely monitored in the future. One should expect that both the undertakings concerned and the Competition Council may refer to this in the near future in solving pending or future cases. Experience will show whether these new provisions will effectively reach their aim.
It appears that the Competition Council is particularly interested in freeing up its resources and, thus, targets a wider range of competition cases as subject to settlements, expanding on the traditional EU application.
Fapta recunoscută e până la 30% iertată de Consiliul Concurenței, prin procedura tranzacționării - Diferențe între Europa și România
→ Cătălin Suliman
Amenzile date societăţilor de către Consiliul Concurenței pot fi reduse cu până la 30%, după ce Guvernul a introdus anul acesta în legislația concurenței ”procedura tranzacționării”. O companie poate beneficia de îngăduință dacă își recunoaște fapta anticoncurențială. Procedura, mult așteptată de mediul de afaceri, transpune legislația europeană la nivel local, însă a fost adaptată pentru a se potrivi mai bine economiei din România.
Fapta recunoscută e până la 30% iertată de Consiliul Concurenței, prin procedura tranzacționării — Diferențe între Europa și România
Cadru legal
O ordonanță de urgență (OUG 31⁄2015) a introdus, printre altele, trei paragrafe noi în articolul 55 din Legea Concurenței (Legea 21⁄1996), iar aceste paragrafe reprezintă cadrul legal pentru negocierea amenzii decise de Consiliul Concurenței. Modificarea este o noutate pentru România și vine la șapte ani după ce Uniunea Europeană a reglementat procedura de tranzacționare în cazurile de cartel.
În viitorul apropiat, Consiliul Concurenței va stabili instrucțiuni în care va prezenta detaliile procedurii și cum poate fi ea aplicată.
Potrivit legii locale, procedura de tranzacționare nu poate fi lansată decât la cererea explicită a societății implicate. Cererea trebuie să includă o recunoaștere clară a răspunderii pentru încălcare, precum și o declarație prin care acceptă cuantumul maxim al amenzii pe care îl va plăti.
Scopul procedurii, așa cum a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, este acela de a optimiza modul în care sunt gestionate dosarele de concurență, prin proceduri mai rapide și mai eficiente.
Același raționament a stat și la baza procedurii din legislația europeană. Cu toate acestea, în procedura din România au fost introduse câteva elemente noi, pentru a o adapta la specificul local.
Aplicabilitate generală
În primul rând, procedura tranzacționării nu mai este limitată în România doar la cazurile de cartel, așa cum fusese în legislația europeană. Ea poate fi folosită și în cazuri de încălcare a legislației concurenței, abuz de poziție dominantă, neanunțarea unor fuziuni sau finalizarea fuziunilor înainte de a primi aprobarea autorității. Consiliul Concurenței este în mod special interesat să își degreveze resursele, motiv pentru care extinde aplicabilitatea procedurii de la carteluri, așa cum a fost gândită la nivel european, la toate tipurile de încălcări.
O reducere mai mare a amenzii
Urmând același fir logic, procentul cu care poate fi redusă amenda variază între 10% și 30% în legislația locală. Nivelul este în mod clar mai favorabil decât cel de 10% stabilit în legislația europeană, iar majorarea procentului contrazice doctrina europeană conform căreia negocierea are sens doar în dosarele foarte mari. Având în vedere că în România amenzile Concurenței sunt calculate în funcție de cifra de afaceri, procedura locală a tranzacționării a fost gândită astfel încât să fie atractivă pentru mai multe societăţi și să funcționeze rezonabil în practică.
În instanță, tot ce spui va fi folosit împotriva ta
Mai mult loc de negociere
Faptul că amenda poate fi redusă cu procente variate lasă mai mult loc de discuții între companii și Consiliul Concurenței. Pe legea europeană, autoritatea are putere considerabilă când decide dacă un dosar poate folosi procedura tranzacționării sau nu, și nu negociază reducerea. În România, legea pune accent pe discuții, pentru a stabili circumstanțele încălcării și reducerea care se impune.
În acest fel, procedura tranzacționării este mai flexibilă în România și le oferă companiilor ocazia de a argumenta cu circumstanțele faptice în căutarea unei reduceri a amenzii. Pe de altă parte, variația procentului poate genera plângeri, fapt care se poate dovedi în cele din urmă contrar scopului de a reduce cheltuielile cu litigiile.
Contestarea deciziei
Dreptul părților de a contesta decizia nu este precizat explicit nici în legislația locală nici în cea europeană. El există şi nu poate fi îngrădit, însă contestarea vine cu anumite consecințe. În legislația europeană, compania care a apelat la procedura tranzacționării, după care a contestat decizia, este făcută să pară mai puțin credibilă. În România, legea e mai clară în stabilirea consecințelor: reducerea negociată nu va mai fi valabilă, iar Consiliul Concurenței va putea folosi drept argument în instanță acea recunoaștere a faptei scrisă de companie la începutul negocierilor.
Succesul procedurii tranzacționării în România este ceva ce va trebui urmărit cu atenție pe viitor. Este de așteptat că atât companiile vizate de Consiliul Concurenței cât și autoritatea vor face apel la această procedură pentru soluționarea cazurilor actuale sau viitoare. Timpul și experiența ne vor arăta dacă aceste prevederi legislative își ating scopul, desigur în funcție de modul în care sunt aplicate regulile de negociere.